Ioan R. Ster 

Despre NOI, copiii lui „Cucu” Moldovan

Cu greu îți poți imagina că o generație de fotbaliști la 50 ani, așa cum suntem NOI, promoția 1988 de la FC Baia Mare, mai pot fi copiii cuiva. Suntem oameni în toată firea cu nepoți și copii la rândul nostru, cu realizări în viață, cu speranțe împlinite sau dezamăgiri, după cum ne-a purtat valurile vieții, în direcții diferite. Și totuși, am fost și am rămas copiii lui „Cucu” Moldovan, antrenorul venit din rândurile Generației Mateianu să ne îndrume pașii către fotbalul de performanță.

Am făcut performanță la vremea noastră, așa cum condițiile vremii ni le-au permis, am dominat toate campionatele de juniori în care am activat, fie în județul Maramureș, fie în zona de Nord-Vest, sau la Turneele Finale la care am reprezentat Baia Mare, am fost adversari de temut pentru multe echipe cu renume, din rândul nostru s-au remarcat colegi care au activat în toate Ligile de la Divizia A la Divizia B sau Divizia C, dar dincolo de toate acestea am învățat să fim OAMENI! Am fost o FAMILIE care petreceam mai mult timp împreună decât o făceam cu familia sau colegii de clasă, râs și ăplaâns deopotrivă împreună, am trăit împliniri și realizări și ne-am susținut reciproc întotdeauna!

De fiecare dată lângă noi a stat „Cucu” Moldovan, părintele nostru în toate, pentru că înainte de a ne antrena el era al doile TATĂ, nu lăsa nimic la voia întâmplării și problemele noastre de acasă sau la școală erau și al lui. Am învățat să alcultăm dar și să vorbim, am învățat FOTBAL așa cum și el la rândul lui a primit povață din învățăturile lui Viorel Mateianu. Știam și noi de partidele lui de pescuit cu Radu Pamfil așa după cum și el era la curent cu notele noastre de la școală sau cum chiuleam de la ore ca să jucăm fotbal pe bitum pe bani, în curțile școlilor și liceelor din Baia Mare. Și toate acestea s-au întâmplat pentru că am fost o FAMILIE! Și am rămas o FAMILIE!

Ne-am reîntânit acum 10 ani la căpătâiul patului său, atunci când în suferință fiind, i-am făcut una din surprizele care îl fac pe un om să se simtă apreciat de cei cărora le-a fost și dascăl și antrenor. De atunci, ne întâlnim în fiecare an cu ocazia sărbătorilor de iarnă, și reluăm antrenamentele de acolo de unde ”Cucu” Moldovan le-a lăsat atunci când a plecat să întregească Generația Mateianu, în eternitate. Și de fiecare dată când au loc aceste întâlniri, ne simțim copii…copiii lui „Cucu” Moldovan și de fiecare dată retrăim momentele în care veneam cu echipamentul de-a acasă pentru a mai pune de-o „miuță”, retrăim veselia din sânul familiei noastre și toate acestea merită sacrificul pe care mulți colegi îl fac venind de la sute sau mii de kilometrii. Și mai învățăm ceva…să prețuim fiecare moment petrecut împreună, și deplângem dispariția prematură a celui cu care începe echipa noastră în ceruri: Alexandru Blaumstein.

Și mai avem ceva care ne face mai puternici, mai buni și mai uniți. Avem familia Moldovan lângă noi, îl prețuim pe Adrian Moldovan, cel care de fiecare dată răspunde prezent „convocărilor”, o avem pe Maria Moldovan pe care o prețuim și iubim și pe Alina Moldovan – „sora” noastră dragă. Le mulțumim că sunt alături de noi de fiecare dată, cu simpatie și îmbrățișări.

De aceea suntem noi o FAMILIE! De aceea, ne simțim și noi copiii lui „Cucu” Moldovan, chiar și la cei 50 de ani pe care îi avem apoape toți! Nici nu mai contează că am încins „miuța” cu 2 echipe, una în care erau prezenți cei cu 50+ iar în cealaltă 50-, sau scorul final de 5-5, sau repriza de prelungiri, dar contează Repriza a 3-a, contează cele câteva momente petrecute împreună până la următoarea revedere, când vom primi toți „telegramele” de convocare!

Da, NOI suntem copiii lui „Cucu” Moldovan: Florin Jurek, Ioan R. Ster, Marcel Costin, Sorin Dosa, Csaba Bot, Cosmin Hotya, Carol Beci, Csaba Lang, Marius Blaga, Zoltan Vago, Adrian Man, Rudolf Szilaghi, Sorin Sabau, Radu Timiș și bineînțeles… Alexandru Blaumstein.  

GALERIE FOTO: