Flotin Matei 

Egalul fără glorie al ,,naționalei” noastre , obținut cu chiu, cu vai într-un Oslo în care rudele blonzilor Martin  Ødegaard, Kristoffer Vassbakk Ajer sau Håvard Nordveit par, numericește vorbind,  la egalitate (și ele) cu cele ale mai bruneților Joshua King, Ola Kamara sau Haitar Aleesami, egalul acesta – zic – le-a dat unor compatrioți prilejul de a scoate oareșce perle pe guriță. Pe gurița lor proprie, porecla ,,selecționerului” neavând, de data asta, nici în clin, nici în mânecă cu perlele depistate. Astfel, în decursul câtorva ore, mi-a fost dat să aud, prin intermediul posturilor TV sportive, două puncte de vedere care ar fi de plâns, dacă n-ar fi de râs. Primul ins care a emis judecăți de valoare cu tentă amuzantă a fost Mihai Stoichiță, ditamai președintele Comisiei Tehnice din cadrul Federației Române de Fotbal.    Zicea Stoichiță că  ,,nimeni nu apreciază că Pușcaș s-a bătut continuu cu patru fundași!” acolo, în capitala Norvegiei.

Nu a trecut mult și, hop, și un exponent al generației tinere la microfon.  ,,Trebuie să ne luăm la luptă cu ei”, glăsuia cu determinare portarul Andrei Vlad, selecționat de Mirel Rădoi în lotul U21, care va participa în zilele următoare la Turneul Final al Campionatului European din Italia. ,,Ei” fiind croații, francezii și englezii cu care tinerii noștri jucători vor da piept în curând . ,,Și noi avem tot două mâini și două picioare!”, adaugă, înțelept, imberbul Vlad. Că aceste părți anatomice sunt la locul lor, nu cred că tăgăduiește cineva. Atâta doar că nu-i destul, mâinile și picioarele trebuind puse în valoare sportivă de  niște capete limpezi și de niște minți agere.  Căci, ce a rezolvat George Pușcaș că ,,s-a bătut” cu Ajer, Nordtveit, sau Aleesami? Nimic! Și-a irosit în van energiile și resursele fizice, crezând  că doar prin ,,bătaia” cu altelții nordici va putea să ajungă la poarta lor. Nicidecum punându-și capul la contribuție. Așa l-or fi învățat antrenorii, doară Mihai Stoichiță, ditamai președintele Comisiei Tehnice din cadrul FRF (repet titulatura pentru a-i scoate în evidență alonja),  exact teoria asta o avansează.  În aceste condiții, cât timp apreciem ,,bătaia”, și nu inteligența în joc, progresul sportiv va fi doar o fata morgana. Cât timp privim cu admirație cum atacanții noștri se preocupă să dea ghionturi fundașilor adverși, nu să le dea, de pildă, mingea printre picioare, ,,bătaia” va fi asigurată. Și oglindită de tabela de scor. Din păcate, de multe ori în defavoarea noastră, a amatorilor de lupte libere pe terenul cu iarbă verde.