Campionatul European de alergare montană 2019-Zermatt, Elveția

A trebuit să-mi iau ceva timp şi să mă gândesc la ce s-a întâmplat. Nu am vrut să scriu doar câteva lucruri aleatorii, care nu au  nici un sens, cuvinte din care lipsesc emoțiile și nu reușesc să exprime în mod corespunzător ceea ce simt și cred.

Am început această cursă cu o cantitate mare de încredere şi un vis şi mai mare. Eram gata să mă duc acolo şi să lupt pentru ceea ce am crezut şi  cred că este a mea… o medalie individuală. Spun asta pentru că eu cred, că să ai încredere în tine, munca ta şi potenţialul tău este singura cale de a avea o şansă, de a realiza ceea ce vrei. Trebuie să crezi pe deplin ceea ce spui. Şi asta e ceea ce am făcut. M-am concentrat pe visul meu, am uitat de ploaia torenţială, de nervii reci  de dinainte de cursă. Nu a fost timp pentru lucruri de genul asta. Când eşti acolo, trebuie să fii pregătită să lupţi, cu tot ce ai. Şi chiar şi cu ceea ce nu crezi că ai. Trebuie să speri, să visezi şi să te lupţi. Deci asta am făcut. Dar medalia mea individuală strălucitoare nu a reuşit să vină. În loc de asta, am acest loc al 4-lea, amărui care dovedeşte încă o dată că sunt aici, mă lupt şi visez. Orice ar fi. Da, am trecut prin iad în ultimele două luni, dar n-o să mă vezi plângându-mă. O să mă vezi împingând-mi limitele în fiecare zi, ţinându-mă de lacrimi.

Desigur, sunt extrem de recunoscătoare pentru uimitorul locul 3 pe care l-am primit ca o echipă. Vă mulţumesc! Pentru toată lumea! Pentru cei care m-au aplaudat înainte, în timpul şi după cursă, fie că era de acasă, în faţa telefonului sau a computerului, sau de la concursul uimitor din Zermatt. Mulţumesc prietenilor mei care nu obosesc niciodată să mă facă să mă simt iubită. Mulţumesc tuturor celor care au făcut parte din această călătorie uimitoare! Asta e pentru voi toţi!

Un mulţumesc special mamei mele, care şi-a dedicat ultimii ani, ajutându-mă să ajung unde sunt astăzi, m-a antrenat, m-a modelat în persoana şi sportiva care sunt astăzi. Te iubesc!

Ultimul dar nu cel din urmă, asta e pentru persoana de care mi-e dor cel mai mult din lume, persoana care a crezut în mine, din ziua în care m-am născut… şi chiar înainte de asta. Tată, mi-ai împărtăşit dragostea ta pentru alergat, m-ai învăţat tot ce ştiai şi m-ai îndrumat când eram pierdută. Vreau să ştii că mi-e dor de tine. Că de fiecare dată când fug, te simt lângă mine, spunându-mi să continui să împing, să continui să cred, să continui să visez. Acest loc al 4-lea la individual și locul 3 cu echipa română este felul meu de a spune multumesc, mi-e dor de tine si bineinteles, te iubesc. Pentru totdeauna!

Pentru toată lumea care încă mai citeşte, lasăți-mă să vă spun asta. Mi-a plăcut această călătorie încă de la început, în 2016., acum îmi iau rămas bun. Acest lucru ar putea fi fost ultimul meu campionat european de munte de rulare ca un junior, dar nu s-a terminat! O să mă întorc! Uită-te doar!

 Alexia Hecico

https://www.facebook.com/alexiaheckova