Mircea Grumaz 

Povestea premiului pentru Basorelief – în memoria prof. Ion P. Pop

Orice om normal care circulă cu trenul are nevoie de bilet. Mi-am luat și eu unul doar că nu m-am uitat pe el. De ce să mă fi uitat? Urc în tren și tocmai văd că locul meu este ocupat, iar omul chiar are bilet. Vine nea conductorul și-ti spune, după o analiză atentă, că biletul tău este pe ziua care a trecut. Fain. Îi și zic omului: dormi liniștit, omule, se pare că eu am mai dormit și ieri aici”. Până în Dej, frig nebun. După Dej, căldură în valuri.

Am ajuns mai devreme în București. Serios, mai devreme. Mă așteaptă o doamnă la scara trenului și mergem până la Snagov. Văd oamenii de la kaiac-canoe pe lac, la antrenament și e frig binișor, doar suntem în decembrie. Oamenii ăia își merită toți banii. Cu cât ți-e mai frig ție, cu atât mai mulți bani merită.

În București, furnicarul obișnuit. Stai oriunde până-ți crește barba sau îți scade salariul. Ajung la sala Bingo Europa și mai știu că e a fostului mare handbalist Vasile Stîngă. Nu clădirea, ci sala de jocuri. Văd oameni de ordine și știu că pe acolo este intrarea. Le spun oamenilor că sunt din Baia Mare și că am venit pentru Gala Premiilor Asociației Presei Sportive (APS). Mă întreabă unul: dvs sunteți dl Pop? Mă uit la om și îi spun că pe hârtie scrie că dl Pop primește un premiu pentru o rubrică pe care o ține de 30 de ani. Ori eu abia am atâția 30 de toți. Mi se spune să merg la masa 24. E ora 13.07, intru în sală, iar la o masă stăteau Cristian Țopescu și Johnny Săndulescu. Masa 24 este chiar în centrul sălii. Apoi mi se spune că gala începe la 14.30. Singur cuc, la singura masă ocupată.

Melania Medeleanu stă cu echipa ei la intrare. Primul invitat care apare este pugilistul Crinu Olteanu. Evident, primul intervievat. La 14.04 apar în sală și băimărenii mei, dl Ion P. Pop, unul dintre laureați, și șefa mea împreună cu soțul ei. Dl. Pop are loc printre invitați, dar e clar că dorește să stea cu noi. Ne și bucurăm, pentru că din provincie am fost doar noi și un ziarist din Deva. Restul, bucureșteni.

Stau în picioare chiar la intrarea în sală. Mă cotește involuntar cineva. Așa fac cunoștință cu Tudor Chirilă, solistul de la Vama Veche (pe atunci). Discutăm puțin despre muzică și despre sport. Urma să cânte acolo și mi-a spus că e foarte emoționat. Când am adus iar vorba de sport l-a chemat pe fratele său. Așa că l-am cunoscut și pe Ionuț. Doi băieți jos clopul și nici nu avea cum să fie altfel cu doi părinți de talia ziaristului și scriitorului Ioan Chirilă, respectiv a actriței Iarina Demian.

La 14.30 începe Gala APS, transmisă în direct la TV. Prezentatori: Cristian Țopescu și Ștefan Ciurescu, cu scurte interviuri printre realizate de Melania. Primul invitat să vorbească este Cristian Gațu, apoi începe festivitatea propriu-zisă. Se acordă mai multe premii. Este ora 14.52 și la microfon este invitat colegul nostru Ion P. Pop. Este super emoționat. Dl Pop își ridică premiul pentru promovarea publicisticii și pentru cea mai longevivă rubrică de sport din presă scrisă, respectiv “Basorelief”. Țopescu îl alintă cu Ionică, iar Ionică al meu din Baia Mare este marcat de emoții și oarecum stânjenit. Trăiesc și eu momentul, chiar dacă lucrez la ziarul concurent. Ionică își reia locul la masa lui, lângă Doina Stănescu (Eurosport – nu mai trăiește din păcate) și Iarina Demian.

Premiul pentru carte sportivă s-a acordat lui Ioan Chirilă (plecase dintre noi cu o lună în urmă) și Mihai Ionescu, cei care au scris “Un veac de fotbal românesc”. Camerele de televiziune surprind lacrimile de pe obrazul lui Tudor Chirilă. Premiul a fost ridicat de dna Iarina Demian, care a spus: “Dedic acest premiu tuturor celor care vor să zboare, chiar dacă uneori li se taie aripile”.

Printre invitați s-a aflat și Crin Antonescu, care la acea dată ocupa funcția de ministru al Tineretului și Sportului. Reținut și elegant, în apropierea dnei Christel Ungar (soția din acel moment al lui Cristian Țopescu), Antonescu a arărat că are cuvintele la el: “Societatea noastră, cu precădere tânăra generație, are nevoie de modele. Avem nevoie de o cultură a succesului”.

La microfon a fost invitat și un alt ilustru dispărut, poetul Adrian Păunescu. Nemulțumit, pentru că niciunul dintre jurnaliștii de la Sportul Românesc, pe care-l conducea, nu primise vreun premiu. Și totuși, s-a enervat degeaba, pentru că primise el un premiu de excelență, pentru emisiunea “Meciul meciurilor”, cea în care a reușit să-l aducă la echipa națională din nou pe Gheorghe Hagi.

Gala s-a terminat și ne-am dus fiecare către poveștile lui. Dl Pop a mai rămas în povești cu Mircea M. Ionescu, care și-a adus aminte de dânsul, chiar dacă ultima lor întâlnire s-a consumat în 1982, la un meci de Cupa României, între Baia Mare și Dinamo. Mă simt bine și mă enervează ideea că am de făcut iar 12 ore până acasă. Dar e musai!