Minaur ciolan cărnos și, totodată, oscior de ros (episodul I)

Rafael Hekman

Minaur ciolan cărnos și, totodată, oscior de ros (episodul I)

Extrem de trist ce se întâmplă zilele acestea în jurul Clubului Sportiv Minaur, în anul în care brandul de aur al sportului băimărean împlinește 50 de ani de la înființare.

Injurii, apelative animalice, amenințări, schimburi acide de replici prin intermediul rețelelor sociale, dar și prin birourile râvnite, și propagandiști de serviciu prestând (pe bani, din interes sau chiar din naivitate) sub masca jurnalismului sau a voluntariatului.

Manipulări, mai mult sau mai puțin reușite, jocuri de culise, sfori trase și chiar împinse, și ingerințe politice, cu păpușari care apără cu dinții sau trag cu ei de…

Mda, oare de ce trag, oare care e miza? A devenit Minaur vaca de muls de care îi era atât de dor paharnicului șef, organizator de chermeze, de la HCM? O fi chiar atât de cărnos ciolanul? Sau o fi masa de suporteri o miză ce nu poate fi neglijată în an electoral.

Câte puțin din fiecare. Și, totuși, e inexplicabil.

Nici nu știm foarte clar unde a început. Știm că sămânța de scandal a încolțit odată cu condamnarea fostului primar, cel care controla raportul de forțe din jurul clubului.

Ieșirea sa din scenă a lăsat un vid de putere pe care mulți, mult prea mulți, se luptă acum să îl umple. Pe merit. Sau nu. Dar, oare, ce îi mână în luptă? Interesul sportului băimărean? Așa pare să fie, din moment ce, judecând după vidul din conturile clubului, reflectat în datoriile către sportivi și către terți, Minaur e un club sărac.

Aparent. Pentru că pe hârtie bani ar trebui să fie. Un buget relativ generos a fost aprobat. Totuși, bani nu sunt. Și, atunci, care e miza? Singurul răspuns logic e că toți cei ce se luptă zilele astea să se instaleze la club au intenția de a-l salva.

Așa să fie? Personal, sunt sigur că nu.

Să-i luăm pe rând pe actorii evenimentelor. Azi, doar unul, cel mai controversat.

Liviu Bala. Cel căruia viceprimarul cu atribuții de primar interimar îi cere cu insistență demisia. Se aude că Bala refuză categoric să lase din mână frâiele entității pe care o conduce indirect. Ba, mai mult, amenință că orice înlăturare forțată a lui se va lăsa cu prăpăd în urma sa. La cum stau lucrurile în club, economic vorbind, dar pe alocuri și sportiv, prăpăd mai mare poate fi chiar desfințarea clubului.

Nu vreau însă să fiu panicard. Să așteptăm publicarea rezultatelor auditului, despre care se spune că caracterizează situația din club drept „critică”.

E drept, demiterea lui Bala e dificilă. Pentru că are un contract de colaborare (până în 2025), oarecum asemenător cu cel al unui sportiv, o potențială demitere ar însemna despăgubirea lui Liviu Bala pentru toată perioada rămasă. Așa cum au mai fost despăgubiți tehnicieni și handbaliști cărora chiar la directivele lui le-au fost desfăcute abuziv contractele. Iar clubul, primăria, băimărenii… au plătit după gafele lui manageriale.

Ar putea fi demis doar dacă nu-și îndeplinește obligațiile contractuale. Dar, sincer, sunt sigur că are un contract beton. Pe plan economic nu ai cu ce să îl prinzi, (chiar dacă auditul a catalogat situația ca fiind critică) pentru că, în ciuda faptului că e eminența cenușie la Minaur, prin contract e responsabil doar de latura sportivă. Iar la acest aspect suspectez că nu are anexă la contract cu obiective asumate și eventuale consecințe dacă nu le îndeplinește. Prinde orbul, scoate-i ochii.

Cu ce amenință Bala? Probabil cu dezvăluiri delicate. Și, aproape sigur, cu folosirea influenței sale asupra impresarilor și a unora din sportivii care au semnat precontracte și care ar putea renunța să mai vină la Baia Mare. Ce-am avut și ce-am pierdut?

În această luptă cu cuțitele pe masă, Bala mai are o armă eficientă. E un om inteligent, cu cuvintele la el, care te poate fermeca din vorbe mai ceva ca un hipnoterapeut. Cunosc efectele pe proprie piele.

Și văd și acum efectele șarmului său prin tribune, în diferitele ieșiri publice sau prin rețelele sociale ale oamenilor care au căzut în butoiul cu admirație față de el.

Îi compătimesc. Nu, nu e vina lor. Pur și simplu șarmul lui Bala e atât de puternic. Are argumente, ce par a fi de bun simț, are experiență, e versat, se încolăcește în jurul tău ca celebrul șarpe Ka, din Cărțile Junglei. Te hipnotizează din priviri și gata, nu mai scapi. Și, din păcate, neprihănitul Liviu Bala are destul de multe astfel de victime în portofoliu.

Victime care, hipnotizate, îi fac fără voie jocul propagandistic.

Buuun!!! Să zicem că pleacă Bala. Cine vine?

Analizez în episodul următor variantele vehiculate și mai ales cele nevehiculate, și îți spun care cred eu că e versiunea cea mai realistă, de care nu vorbește nimeni și care ar putea să păcălească pe toată lumea.

One thought on “Minaur ciolan cărnos și, totodată, oscior de ros (episodul I)”

Este trist sa vedem cum Minaur, unul dintre cele mai importante cluburi sportive din Baia Mare, se afla in mijlocul unui scandal si lupte pentru putere. Cu totii isi amintesc cu drag de momentele de glorie ale clubului, dar acum se pare ca interesele personale sunt mai importante decat succesul echipei.

Răspunde

One thought on “Minaur ciolan cărnos și, totodată, oscior de ros (episodul I)”

Lasă un răspuns Anulează răspunsul