Florin Matei 

CARTONAȘ GALBEN

E minutul 75 al meciului FC Hermannstadt – Gaz Metan Mediaș, din etapa a doua a Ligii I. Atacantul amfitrionilor, Juvhel Tsoumou, este înlocuit de un coechipier. În drum spre marginea terenului, Tsoumou își desface fașa cu care, în timpul palidei sale prestații,  își ascunsese brățara de la mână. O desface și o aruncă, din mers, fără nicio jenă, pe teren. Pe gazonul de joc. Deși mai avea câțiva pași până la tușă, până la un coș de gunoi.  

Aducând în discuție cazul acesta de minim bună creștere, nu-l vizez strictamente pe anonimul Tsoumou. Ca el procedează mulți jucători de fotbal, chiar și pe la case mai mari. Imaginea aceasta e văzută aproape meci de meci pe arenele sportive. Și pe stadioanele din România, și pe cele din Occident, din Germania, din Anglia, din Spania, din Italia. Și este trecută mereu cu vederea de toată lumea. Faptul în sine poate fi considerat  banal doar de cei care nu pun niciun preț pe regulile de bun simț.  Pentru că banalitatea aceasta ascunde o lipsă crasă de educație. O lipsă de respect față de mediul în care activezi, și pentru care alți oameni au trudit ca să arate în cele mai bune condiții. Juvhel Tsoumou s-a născut în Congo, țara în care – cu superioritate – cică ar vrea să emigreze elevații neamului nostru atunci când nu le convine o situație anume. Pe considerentul că, vezi-Doamne, Congo ar fi un loc retrograd, de mâna a doua din punct de vedere existențial. Se prea poate. Numai că congolezul Tosumou a plecat din Congo-ul lui natal din fragedă adolescență. La doar 16 ani, vârstă la care ai capacitatea de a asimila destule lucruri despre lumea înconjurătoare și de a dobândi destule date care să-ți folosească apoi în viață, Tsoumou ajungea la ditamai Eintracht Frankfurt,  în Germania. După patru ani de stat (și, bănuiesc, de învățat norme de conduită) la nemți s-a mutat în Anglia. A trăit și acolo un an. Apoi, s-a mutat în Austria, apoi iar în Germania. Numai țări una și una, ca afară. Niciunde nu pare că și-a însușit vreun canon comportamental, vreo regulă civică. Dovadă că, după ani și ani de intensă occidentalizare, insul se comportă aidoma unui consumator dintr-un birt vasluian.

Cârpa aruncată cu nonșalanță de Tsoumou pe jos este doar un vârf al aisbergului numit nesimțire.  În urma jucătorilor, a tuturor jucătorilor, după meciuri, vestiarele, dușurile și toalete sanitare arată ca după o trecere a hoardelor barbare. Din păcate, nici în  tribune lucrurile nu stau mai bine. Și acolo spectatorii fac la fel.  Mizerie.